Grecia dezleagă înţelesuri adormite în umbrele încărunţite de sens,
Grecia umbreşte lăuntric orice bucată rătăcită de soare cu albastrul ei dens,
Grecia poartă istorii rostogolite fără apărare până la cel mai indiferent şi îndepărtat val,
Grecia se încăpăţânează să altoiască orice inerţie a fiinţei cu câte-un mal.
Grecia rămâne miezul unei zile de vară ascuns într-un sâmbure de portocal…
Grecia se odihneşte pe trunchiurile noduroase de măslin ca un psalm şoptit într-un rol esenţial!