E vară, e vacanţă şi e un pic de viaţă la castel. Reformulez: o pală de imaginaţie cu frânturi de viaţă din alt secol, într-un castel. Castelul Spis din Slovacia e tocmai ce ne trebuie pentru acest exerciţiu.

Nu e un castel mare. E un castel imeeeens. Ca suprafaţă, este unul din cele mai mari castele din Europa  – se întinde pe mai bine de 41.000 de metri pătrați. Cum te uiţi în zare abia reuşeşti să urmăreşti conturul zidurilor. Dar priveliştea deschisă ochilor merită tot.

Odată intraţi pe poarta castelului, începe jocul. Imaginaţia ne face un semn discret şi deja suntem locuitori ai castelului. Dintr-un alt  secol ne tocmeşte  fastul vieţii feudale. Castelanii medievali ne statornicesc hotarele paşilor noştri. Oprim clipele lângă un zid ce-şi ascunde doar zbuciumul, nu şi anii. Ne tragem sufletul şi ne ostoim visele. Ne strecurăm prin închipuire şi ajungem în mijlocul poveştii cu focul care a mistuit şi înnegrit zidurile în 1780. Nu desluşim cauza: a fost trăsnet, a fost ars de familia ce-l avea în propietate –Csaky –pentru a reduce din valoarea taxelor (la vremea respectivă domeniile fără acoperiş nu plăteau taxe) sau a fost nesăbuinţa unor soldaţi care au probat cazanul pentru ţuică.

Revenim către mijlocul secolului al XX-lea când a fost parţial reconstruit. Iar din 1993 e în Patrimoniu UNESCO.

Înapoi! Vremea asta nu-i a noastră! Dar o să ne amintim că-n miezul unei zile de vară ne-am ascuns la umbra vieţii dintr-un castel. Nepreţuit moment.

Lasă un răspuns