Mai bine Cracovia! Lăsaţi Varşovia pentru data viitoare! Aşa ne-a sfatuit Jamro, prietenul nostru polonez.
Îmi somam imaginaţia să-mi trimită mostre edificatoare prin care să-mi fac deja planul călătoriei şi să pot alege fără părere de rău, Varşovia sau Cracovia. Nişte imagini vagi se suprapuneau peste filele răsfoite şi jerpelite ale unui manual vechi de istorie, care-mi curentase demult, demult moleculele mele dornice de călătorii. Fiecare gând îndreptat spre alegerea destinaţiei erodează puţin câte puţin emoţiile, trăirile şi aşteptările. Şi cum fiecare vară e cu sens unic, facem alegerea. Cracovia.
Nimic mai potrivit. E o săptămână în care îţi potriveşti ritmul în stil polonez, îţi măsori paşii pe bulevarde răguşite de atâta istorie ce se cere disipată doar pe caldarâm. Înţelegem că liniştea străduţelor lăturalnice, pietruite şi înguste ne pot adânci în istorie mai mult decât orice lecţie predată. Pe aici au trecut invaziile mongole, cavalerii teutoni şi, destul de recent, forţele germane naziste şi comuniştii sovietici. Şi după tot acest zbucium, Cracovia şi-a păstrat autenticitatea. În 1978, UNESCO a pus Cracovia pe lista Patrimoniului Mondial. Cunoscută frecvent ca „Atena poloneză” sau ” Mecca poloneză”, Cracovia e un centru de artă şi cultură care depăşeşte aşteptările.
Indiferent de gusturile pe care le ai atunci când vine vorba de stil arhitectonic, nu se poate să nu te îndrăgosteşti realmente de Piaţa Centrală a Cracoviei: Rynek Główny. Plină de monumente şi muzee, ţi se va întipări în memorie cu siguranţă. Experţii au ales-o pe primul loc la „the best public squares of the entire globe” în 2005. În 2013 Lonely Planet i-a dat titlul de cea mai frumoasă piaţă medievală din lume. Pe lângă faptul că e foarte frumoasă este şi foarte mare: se întinde pe mai mult de 40 000 mp ceea ce o face cea mai mare piață medievală din Europa.
Iar Catedrala Sfânta Maria este izbitor de frumoasă. Interiorul te învăluie într-un albastru indefinit. Construită în secolul al XIII-lea, catedrala de caramidă mai este cunoscuta şi pentru cornul din care sună la fiecare oră, melodia numita „hejnal”. Potrivit legendei, în anul 1241, în timpul unei invazii barbare în Cracovia, cel ce sufla în corn a început să sune ameninţarea. Însă, acesta a fost rănit în gât şi omorât de o lovitură barbară. În cinstea acestui eveniment, astăzi, şapte pompieri locali au sarcina de a suna din corn la fiecare oră fixă.
Cracovia e liniştitoare ca o bunică. După câte a tras, acum e senină şi plină de poveşti. Poveşti spuse doar pe caldarâm. Sau într-o caleaşcă a unei veri cu sens unic.
