Skip to main content

Pe Cheile Râului Dunajec, în munţii Pienini, la graniţa dintre Slovacia şi Polonia, te poţi lăsa dus cu pluta, dacă chiar vrei să înţelegi cum e fenomenul.

Slovacii ăştia chiar ştiu să-şi pună în valoare părţile de natură de o simplitate şi de o frumuseţe rară.

Codrin a rămas la casa de bilete. Eu cu Ilinca, curioase, mergem să inspectăm valea în care plutele sparg rutina întregii zile. O despică precum despică curentul apa pe care ne măsurăm şi noi acum vacanţa. Lume prietenoasă, vâslaşi îmbrăcaţi în portul popular slovac şi polon. Fără să cercetăm prea mult, alegem şi noi o plută în care ne urcăm. Ne aşezăm cuminţi şi-l aşteptăm pe Codrin. Pluta se umple şi ni se cer biletele. Explic că vine imediat soţul cu biletele. Se verifică celelalte bilete, noi tot cuminţi şi ….fără bilet.  Are omul răbdare, îşi aprinde o ţigară şi începe să ne pună tot felul de întrebări. Începem să ne frăsuim şi noi. Ne uităm după Codrin…nimic.

El: Soţul ştie de unde se cumpără biletele?

Eu:  Ei…cum să nu ?!!?

El (zâmbind pe sub mustăţi): Oare sigur soţul nu a plecat în altă parte?

Eu: Nu are curaj să ne lase singure aici!!!

Într-un final, când răbdarea vâslaşului este greu pusă la încercare pentru că din spate veneau alte plute şi totul trebuia să aibă o ordine, apare şi Codrin!!! Ne face semn să ne ridicăm şi ne arată pe bilet numărul plutei în care trebuie să ne urcăm noi. Nu era nici pe departe cel al plutei în care noi stăteam, încurcându-i pe toţi. Ups!!!! Mi s-a facut ruşine, mi-am cerut scuze şi am plecat spre locul nostru arătat în bilet.

Eu: Vă rog să ne scuzati! Vacanţa e de vină!

El: Vacanţa, vacanţa!!!!  Vacanţa asta care încurcă toate plutele, e de înţeles!!

Lasă un răspuns