Assisi, oraşul italian aşezat pe dealuri, îţi humuieşte fiecare ungher al sufletului cu tihnă. Încărcătura spirituală resimţită aici te îndeamnă la căutare de răspunsuri şi aflarea unuor sensuri de zdrobesc şi îngenunchează secolul actual. E greu să te prefaci că nu te adânceşti în povestea Sfântului Francisc odată ce ai păşit pe străzile înguste şi întortocheate din jurul catedralei, pe lângă clădirile construite din piatră roz pal, specifică zonei. Muşcatele din tocul ferestrelor nici nu-ţi zâmbesc nici nu-ţi adumbresc drumurile. Sunt tăcute ca şi gândurile tale.
Aici, în Assisi, s-a născut Sfântul Francisc (1182) şi tot aici a avut cele mai multe revelaţii. Fondatorul ordinului franciscan de călugări şi sfântul patron al animalelor şi al naturii, Sf. Francisc l-a privit pe Dumnezeu în ochi din acest loc.
Basilica de San Francisco e imensă. Se spune că e unul dintre cele mai renumite monumente din Italia. Un ansamblu arhitectonic uimitor (alcătuit în prezent din două biserici construite una peste alta) care şi-a depăşit de mult epoca. Baza structurii edificiului a început la scurt timp după moartea sfântului (sfinţirea e datată în 1253). Pe pereţii bisericii superioare sunt pictate de Gioto 28 de episoade din viaţa sfântului.
Atâta măreţie! Atâtea detalii ce-ţi taie răsuflarea! Îmi vine să-mi leg vorbele de ochii zidurilor care mă privesc. Ce-i negrăit să rămână negrăit. Şi ce-i rostogolit de sens, să rămână rostogolit în timpanul meu. Până la o nouă întrebare. Cu sau fără răspuns.
Dar mai bine tac:
E fericit cuvântu-n gând,
Rostit, urechea îl defaimă. (Ana Blandiana)
Preţuiesc miracolul imprimat pe retină. Şi reflectat în suflet.
