Când porneşti la drum cu copii după tine, nu se cade să ratezi popasul la o casă plină de copilărie.

Muzeul Jucăriilor din Munchen e ascuns într-un turn, chiar în centrul oraşului.  Urci scările în spirală cu nerăbdare, cu teamă, în joacă.

De jos, îţi văd doar tălpile! Dacă faci un pas mai mare, parcă întri în gura unui dragon..hihi…

Şi eu, de sus, păşesc pe creştetul tău! Prinde-mă dacă poţi!!!  Hihi…

Wow!!!!

Ce-i? ce-i ? Repede, să vedem şi noi!!!!!

Din spatele unor vitrine generoase, se revarsă copilăria. Brusc, neanunţat, nesperat. Întreaga ei lume este acum în faţa ta, aşezată cuminte şi tăcută, pe rafturi. La mii de zile distanţă, împărţeam lumea în jucării. La distanţă de  câteva secunde acum, am toate jucăriile pe care le-am avut, le-am visat sau doar mi le-am imaginat: urşi de pluş, păpuşi vechi care s-au odihnit ani întregi prin poduri neumblate şi soldăţei care, fără să vrea, au trecut prin războaie adevărate. Lemn cioplit în formă de pătuţuri şi leagăne, trăsuri şi maşinuţe  în unele forme de mai bine de 200 de ani. Figuri din tablă, carusele, maşini cu abur, căsuţe de lemn, gospodării ţărăneşti, o grădină zoologică, o Arcă a lui Noe şi…animale în miniatură făcute din aluat !!!!! Dragostea, imaginaţia şi migala puse de mame în aluatul frământat pentru pâine a transformat, cu răbdare, ultimile bucăţi de cocă fragedă în figurine vesele, pentru a potoli şi foamea, şi joaca unor pui de om! Cât meşteşug şi drag a supravieţuit prin timp, totul ascuns în apă şi făină!

În muzeu, mi-am amintit că, în urmă cu ceva ani, Ilinca mi-a dat cea mai frumoasă definiţie a copilului:

Pisicuţa e un pui de pisică, caţeluşul e un pui de căţeluşă, maimuţica e un pui de maimuţă…şi copilul e un pui de mămică!!!!

Toate muzeele din lume poartă o tăcere şi o solemnitate ca un văl moale de neînţelesuri şi oprelişti tămăduitoare. Singurul dintre toate, Muzeul cu Jucării, îţi inundă fiecare canal navigabil al sufletului cu şuvoaie nestăvilite de puls antrenant, pus pe hârjoană. Închizi ochii şi te cuibăreşti, ca într-un culcuş, în propria-ţi poveste. Ca pe vremea când erai şi tu un pui de mămică…

cof

Lasă un răspuns