Oraşul din Slovacia care în secolul al XVI-lea avea bibliotecă şi teatru.
Oraşul în care am ajuns la amiază, pe caniculă, dar care ne-a plăcut atât de mult, încât am prelungit şederea.
Oraşul în care am stat ore în şir pe o bancă şi nu am spus nimic, doar am ascultat şi am privit cu respiraţia aproape statuie.
Oraşul care şi-a clarificat fără drept de apel relaţia cu secolul XXI. E Patrimoniu UNESCO .
Oraşul în care Ilinca a alergat pe piatra cubică a piaţetei centrale cântând, făcând piruete şi veselind o lume nevăzută care se încleştase demult în casele colorate dimprejur.
Oraşul în care am revăzut tinereţea unor vremuri pârguite prin veacuri.
Oraşul în care am descoperit că fericirea poate fi scrijelită cu privirea dinlăuntrul altor secole.
Oraşul care ne-a sechestrat secundele unei zile obişnuite de vară şi ne-a înapoiat milenii.
