… Şi porneşti aşa, în devălmăşie, cu gândurile răsfirate printre primele raze ale dimineţii. Deschizi geamul maşinii pentru încă o gură de aer curat sau, poate, pentru că emoţia îţi dictează involuntar un gest stereotip. Gata! Motorul porneşte. Se lasă tăcerea, pentru câteva minute, peste toate plăsmuirile noastre care vin din viitor. E timpul nostru lipit de suflet, în care rugăm Divinitatea să fie cu noi la drum. Ba chiar îi facem şi ei loc în maşină, pe scaunul din dreapta şoferului, să-i ţină concentrarea şi atenţia treze.
Aşa încep toate vacanţele noastre.
Cu dor de oameni noi şi de locuri noi, cu drag de ducă şi cu timp feliat, despicat şi mărunţit, pe care-l ţinem în palme şi-l zburăm de la unul la altul, ca o minge de flori colorate, bucuroşi că-i al nostru, că ne aparţine în totalitate.
Vacanţa e acel moment în care noi, trei călători obişnuiţi, ne contopim cu toată frumuseţea şi povestea destinaţiilor, lăsând zâmbete şi amintiri să ne cuprindă. Nu mai este loc de: “Azi ajung mai târziu, pentru că a intervenit ceva.”; „Azi am avut şedinţă.”; „Azi mi-a dat test la biologie.” Azi e doar al nostru şi ni-l atârnăm la urechi, ca pe nişte cireşe de mai, cu zâmbet în colţul gurii şi cu miros de alge sărate.
Toate intersecţiile din drumul nostru duc spre vacanţă. În fiecare direcţie sunt poveşti încă nespuse. Timpul ne îngăduie să le fim personajele lor principale şi să ne alintăm privirea cu oameni ce-şi toarnă în pahare licori cu arome de vacanţă şi poţiuni magice, amestecate cu zâmbete de-o eternitate.
Despre asta scriu. Despre momentele noastre nepreţuite, despre fascinaţia călătoriei, despre valizele care se transformă în personaje şi ele şi despre atâtea lucruri simple pe care viaţa ne învaţă să le tot repetăm, pentru că nu costă nimic: zâmbete, bucurii, poveşti.
Nu vreau să conving pe nimeni de nimic. Nici măcar care destinaţie este potrivită sau perfectă. Dar, dacă sunt oameni care simt că adevărul lor despre vacanţă este tangent cu ceea ce spun şi eu, că sufletele lor vibrează la starea de a fi hoinar prin lume, pot doar să mă bucur că suntem mai mulţi care lăsăm vacanţele să ne creioneze personalitatea şi destinul şi ne regăsim în conturul condeiului ce trasează tuşe pastelate pasiunilor comune.
Abia la drum descoperi că toate vacanţele au parfum de eternitate…
ce frumos…