De piatră să fii şi când descoperi aşa o frumuseţe de parc (întins pe mai mult de 13 hectare), unde zeci de păsări trec libere pe lângă tine, papagalii îşi vorbesc pe deasupra capetelor de copii zulufaţi, tot rămâi mut de uimire.
Sunt peste 350 de specii de papagali în parc (cea mai mare colecţie de papagali din lume) şi chiar denumirea de Loro Parque ne anunţă că papagalii sunt simbolul întregii rezervaţii. Loro în spaniolă înseamnă papagal. Parcul s-a deschis în 1972 cu 120 de papagali, majoritatea confiscaţi din jocurile murdare de contrabandă. A fost prima filă a poveştii. Apoi, an de an, parcul s-a populat cu animale fel de fel astfel încât, Tripadvisor a desemnat-o grădina zoo numărul 1 în Europa şi a doua din lume.
Deşi eşti cu familia şi ştii că e timpul vostru de poveşti pe care l-aţi aşteptat luni întregi, se pare că tot ce-ţi mai poţi aminti din vocabularul tău sunt exclamaţiile care întregesc fiecare cadru. Wow!!! Uită-te acolo!!! Cum dă din coadă ……Nu pot să cred!!! Tigrul acela e alb!!!! Ce fain!!!!! Uite câte păsări flamingo!!!!! Cât rooooz!!!!! Câţi palmieri aliniaţi…
Cel mai mult ne încântă spectacolele tematice repartizate fiecare în parte în locaţii diferite. Show-urile cu delfini, orci şi lei de mare plac mult şi adulţilor, nu numai copiilor. Ne alegem locurile undeva pe la mijlocul sălii. Pavilionul se umple rapid. Cei care întârzie, sunt nevoiţi să stea în primele rânduri. Bucuria e maximă în timpul spectacolului când orcile sunt invitate să facă un tur de bazin şi să-i stropească cu cozile pe cei din faţă. Adulmeci ca un copil bucuria momentului când vezi în faţa ochilor tăi cum delfinii parcă se alintă, îţi zâmbesc şi se joacă. Sunt recompensaţi cu peşte , cu mângâieri şi cu pupici …uzi! Şi ce frumoşi sunt când fac tumbe în aer până copilăria învăluie întreaga atmosferă! Nu ştiu care e realitatea adevărată. Nu ştiu dacă viaţa lor în bazinele imense din faţa noastră e colorată. Nici nu ştiu dacă e limpede, aşa, ca apa dimineţii din mări şi oceane. Instructorii ne lasă să vedem prietenia creată între ei şi delfini. Şi cine poate şi vrea, citeşte printre rânduri cu un nod în gât. Nu ai voie să strici momentul. Şi taci.
Pentru pinguini li s-a creat climatul de la Polul Nord. Intri în încăpere în tricou şi vezi pe geamurile uriaşe din faţa ta cum ninge, cum totul e îngheţat şi cum pinguinii îşi văd de ale lor. Doi se ceartă de la mâncare într-un colţ, unul înoată bezmetic dintr-o parte în alta…
Câte poveşti s-au scris din priviri printre atât de multe specii colorate… Când intrăm în pavilionul destinat păsărilor, urcăm scări, traversăm poduri şi podeţe pentru a vedea sutele de păsări cum zboară printre noi. Nu le cunoaştem denumirile, însă penajul exotic dă culoare zilei noastre. Din egoism poate, nu vreau să mă gândesc acum la zborul lor ciclic, ca o rafală de vânt ce îndreaptă mereu ramurile unui copac în acelaşi loc.
Grădina zoologică din Tenerife se înscrie clar pe traiectoria poveştilor cu multă copilărie, cu animăluţe care se agaţă de privirea celor mici, de zâmbetul lor cu dinţişori lipsă. Şi cu final fericit, evident. Doar pentru cei ce-şi porţionează ziua în paşi curioşi pe aleile parcului, cu câte o îngheţată în mână. Nu şi pentru toate speciile şi subspeciile descrise în atât de multe tratate ştiinţifice riguroase. Ele rămân aici. Nu ştim şi poate că nici nu vrem să aflăm mai multe. Secolul acesta ne serveşte la pachet tot ce ne dorim. Inclusiv fericire de o zi. Sau nefericire în culori. Şi nu pot să mint că nu mi-a plăcut. Nu. Mi-a plăcut. Ne-a plăcut mult. Pentru Ilinca, care s-a oprit şi a vorbit cu toate animăluţele, Loro Parque a fost tărâmul lui Alice. Într-o altă Ţară a Minunilor.
