Din toată săptămâna cât am stat în Cipru, lăsăm o zi să alunece uşor din calendar pentru WaterWorld Themed Waterpark.

După Siam Park din Tenerife şi Novigrad din Croaţia, parcul acvatic din Cipru este considerat de Tripadvisor pe locul al III-lea. Odată ce le-am dat de înţeles copiilor că vom ajunge în parc, curg întrebările fără bariere:

Ei: Dar nu putem merge maine?

Eu: Maine s-au anunţat ceva nori pe cer. Mergem joi.

Ei: Dar avem voie să ne dăm în tot ce vrem?

Eu: Da, dar să mă anunţaţi şi pe mine când vreţi să va daţi în cele mai periculoase! (habar nu am de ce, poate că vreau să stau de mai multe ori cu inima în gât azi, ar fi o variantă inedită pentru o zi de vacanţă)

Ei: Daaaa… (n-am înţeles exact dacă acel da însemna s-o crezi tu sau era un armistiţiu tacit între ei, de care nu erau prea încântaţi).

Deşi unele structuri sunt destinate mai mult adulţilor din cauza înălţimii, Cinzia şi Sabin îşi doresc să zboare fix pe acel tobogan. Parcă eram înaintea unui examen şi ei încercau să mă liniştească.

Ei: Nu-i periculos, doamna! Noi ne-am mai dat şi altă dată.

Eu: Da? V-aţi mai dat? Şi v-au lăsat părinţii??!! parcă tremuram când vorbeam la ideea vârtejurilor prin care îşi doreau să treacă.  Nu! Nu vă las! Pare periculos! Uitaţi ce înalt e!

Ei: Doamna, doar vi se pare! NU e aşa!

Eu: Nuuu??!!? muşcându-mi unghiile involuntar de parcă trebuia să arunc aceşti copii în toboganele vieţii şi nu într-un carusel de fiare colorate prin care ţâşneau volume inegale de apă.

Mai verific în jur să vad dacă mai urcă cineva. Cum e final de octombrie şi parcul se închide în două zile, e  puţină lume. Văd câţiva adulţi care urcă, zăresc şi două fetiţe curajoase care totuşi se ţin de mână.

Ei: Haideţi, doamna!!! Vă rugăăăăăăm!!!!! Haideţi şi dvs. cu noi!

Eu: Văleu!!! Eu acolo? !!!

De regulă îmi place şi mie să experimentez aceste distracţii, însă cele mai înalte  chiar îmi pun un nod în gât.

Nu am cum să scap de gura lor. Ştiu ei cum să te ia şi, în câteva minute, Cinzia şi Sabin zboară prin faţa noastră în ţipete stridente, anume lansate pentru noi, cei care stăm şi-i privim. Sunt readuşi pe pământ de un jet puternic de apă şi, printre picăturile care încă le poposesc pe faţă, cu ochii aproape închişi, însă în gura mare:

Ce tare a fost!!!! Nici nu simţi cand ajungi jos! Pe la mijloc intrăm într-un tunel şi ai impresia că te scufunzi! Însă e tare de tot!!! Mai vrem!

Nici nu apucă să-şi mai ceară voie că ceilalţi şi aleargă după ei.

Mergem şi noi!!!!!!

Şi nu se lasă până ce nu le bifează pe toate: Aeolos Whirlpool (tobogan cu serpentine), Calypso, Zephyr’s Breeze, Drop to Atlantis (unică în lume, cu efecte vizuale şi auditive), The Fall of Icarus, The Quest of Heracles (un ansamblu de tuburi încolăcite prin care ajungi jos în cea mai imare viteză), Kamikaze Slides, Aphrodite’s Bath, Poseidon Wave Pool (piscină cu valuri), Trojan Adventure, Pegasus Pool, River Odyssey (plimbare relaxantă pe apă), Atlantis Activity Pool (piscină cu jocuri), Chariot Chase (tobogan multiplu), Apollo’s Plunge, Phaethon’s Flume (tobogan transparent), Serpentine Slides (Titan, Meduza şi Hidra), Minotaur’s Labyrinth.

Se încheie o zi grea. Muncă au avut ei, nu glumă! Dar noi, adulţii, suntem mai obosiţi decât ei toţi la un loc.

Noi: Mâine relaxare pe plajă! Sau… venim din nou aici?!!!

Ei, în cor (corul mânuţelor şi picioruşelor murate): Aiciiii!!!!!!!

Eu, în gând: Doamne, să nu răcescă niciunul după ziua de azi! Şi Dumnezeu ne-a auzit. Şi Lui îi plac excursiile cu copii…

Lasă un răspuns